Yvette Larsson este o suedeză de 42 de ani- se mandreste cu Romania

Yvette Larsson este o suedeză de 42 de ani care a venit pentru prima dată în România în urmă cu 29 de ani, într-o vacanţă, pe litoral, împreună cu părinţii şi bunicii. În 2011 a revenit, convinsă fiind de un prieten de-al ei român. Atunci s-a îndrăgostit iremediabil de România şi a decis că vrea să promoveze această ţară. “Am realizat că ăsta este destinul meu. Nu pot să explic. Pur şi simplu simt că trebuie să fac lucrul ăsta”. Şi se pare că la asta lucrează de atunci şi până în prezent.

Iata ce scrie Yvette Larsson pe blogul personal:

“Cum este posibil ca într-o țară privită cu atâta suspiciune să fiu primită cu atâta ospitalitate și căldură? Vorbesc despre cât de bine îi primesc românii pe oaspeți și pe străini în casa și în țara lor și despre cât de bine mă simt atunci când mă aflu în România sau printre românii din străinătate.

Dacă este o trăsătură care iese în evidență, în ceea ce privește întâlnirile mele cu românii din 1985 încoace, aceasta este ospitalitatea. Cu ceva timp în urmă, a circulat pe internet fotografie unei femei bătrâne de la țară. Stătea pe prispa casei sale. În mâini avea mere și le oferea.

Dacă un român are două mere, îi va oferi unul dintre ele sau pe amândouă unui trecător, unui oaspete, unui străin. Această imagine încapsulează ospitalitatea românilor, așa cum am trăit-o eu.

Nu știu dacă este adevărat că oamenii care au cel mai puțin oferă cel mai mult. Este concluzia pe care am tras-o în timpul celor patru ani și jumătate în care am stat cu un picior în România și cu unul în Suedia.
Nu este dovedit științific, dar impresia mea este că românii sunt mereu cei care oferă, fără îndoială, un loc de stat, o masă de mâncat, un scaun pe care să șezi, un zâmbet într-o zi ploioasă și o glumă când lucrurile devin dificile.

Românii sunt cei care, atunci când cer cu împrumut un cântar ca să îmi cântăresc geamantanul înainte de a merge la aeroport, îmi vor da nu doar un cântar cu împrumut, ci și 10 chiftele pe care să le mănânc.

Românii sunt cei care roagă un prieten al unui prieten să mă ia în mijlocul nopții de la aeroportul Henri Condă când sosesc din Suedia la o oră imposibilă, în cazul în care nu o pot face ei înșiși. Nu mă lasă niciodată să iau autobuzul spre oraș.

Românii sunt cei care nu-mi oferă doar câteva alune și îmi dau o pungă întreagă. Oferă din abundență. Întotdeauna. Toți.
Românii sunt cei care se duc la piață de cinci ori în timpul săptămânii ca să îmi ia toate mâncărurile preferate, să facă un pachet, să se ducă la autocar la trei dimineața și să mi-l trimită în Suedia. Imaginați-vă fericirea mea când deschid pachetul în Helsigborg, Suedia, și găsesc zacuscă, hrean, ceapă, usturoi, ciocolată ROM, vin, dulceață de ardei iute, cârnați și pufuleți.

Când eram adolescentă și îi scriam prietenului meu prin corespondență din România, îmi trimitea întotdeauna cadouri de ziua mea. Se întâmpla la sfârșitul anilor ’80 și mă întrebam întotdeauna de unde vin această ospitalitate și această disponibilitate de a dărui. Este atât de naturală și atât de omniprezentă când ești în România. Să crești printre oameni care se ajută unul pe celălalt creează o comunitate care este, firește, amabilă și dispusă să ajute. Asta reprezintă românii pentru mine, o comunitate amabilă și dispusă să ajute.

Ce s-ar întâmpla dacă politicienii ar avea grijă de populația lor uimitoare? Acest lucru ar fi foarte puternic. Mă gândesc la o țară, România, care are putea să fie pe picioarele ei, la resursele naturale, climă, agricultură și oameni muncitori care ar putea construi această țară.

Da, România ar putea fi un uriaș WOW. Totul este acolo. Adaugă munții, Delta Dunării, marea, tradițiile minunate care au fost păstrate, datele care pot învăța restul lumii ce înseamnă sustenabilitatea reală. Da, sper că România se va ridica la adevăratul ei potențial. Sper că oamenii se vor strânge împreună și vor lupta împotriva corupției.

Dacă puterea satului românesc, puterea comunității care există acolo, prin tradiții, ar putea fi transferată pentru a crea comunități puternice în așezări urbane și pentru a lupta împotriva corupției?

De ce este nevoie pentru a provoca schimbarea? Un lider puternic care să paveze drumul? Mai multe inițiative locale adunate împreună? Curajul de a te ridica și a spune nu, unul câte unul, în fiecare situație?

Luând în considerare contextul, provocările zilnice pe care le întâlnești când locuiești în România, istoria recentă, sunt și mai uimită de ospitalitatea acestor oameni. Dacă te uiți la modalitatea în care românii sunt întâmpinați adesea cu suspiciune atunci când încearcă să își construiască o viață mai bună în străinătate, da, ospitalitatea românilor este un adevărat semn de putere și de frumusețe. O dovadă că, indiferent ce încercări îi lovesc, inima lor bate încă pentru umanitate. ”

Yvette Larsson is a Swedish 42-year-old who came for the first time in Romania 29 years ago, a vacation at the seaside, with parents and grandparents. In 2011 he returned, convinced of a friend of her Romanian. Then it was hopelessly in love and decided that Romania wants to promote this country. "I realized that this is my destiny. I can not explain. I just feel I need to do this thing. " And it seems to work from then until now.

Writes Yvette Larsson on his blog:

"How is it possible that in a country regarded with suspicion as being received with such hospitality and warmth? Talk about how well we get Romanians and foreign guests in the house and in their country and about how good I feel when I'm in Romania or among Romanians abroad.

If one feature that stands out in terms of my meetings with the Romanians since 1985, this is hospitality. A while ago, circulated on the internet photo of an old woman from the country. He sat on the porch of his house. Apple and hands have offered them.

If a Romanian has two apples, will give one of them or both a passer, a guest, a stranger. This image encapsulates hospitality Romanians, as I experienced it myself.

I do not know if it is true that people who have the least give the most. This is the conclusion I drew it during four and a half years we stayed with one foot in Romania and one in Sweden.

It is not scientifically proven, but my impression is that Romanians are always those that offer undoubtedly a place to stay, a meal to eat, a chair on which to sit, smile a rainy day and a joke when things get difficult.

Romanians are those who, when asking to borrow a scale to weigh my suitcase before going to the airport, I will give not only a weighing loan, but 10 balls that eat them.

Romanians are the ones who ask a friend of a friend to pick me up in the middle of the night from Henri Conda they arrive in Sweden at a time impossible, if they can not do themselves. Do not leave me never to take the bus into town.

Romanians are those who do not offer just peanuts and give me a bag full. In abundance. Always. All.

Romanians are the ones that go to market five times during the week to take all my favorite meals, make a package, go to coach at three in the morning and I send him to Sweden. Imagine my happiness when I open the package Helsigborg, Sweden, and find refreshments, horseradish, onions, garlic, chocolate ROM, wine, chilli jam, sausages and puffs.

When I was a teenager and I was writing my pen pal in Romania, always sending me gifts for my birthday. It happened in the late 80s and I always wondered how come this hospitality and the willingness to give. It is so natural and so ubiquitous they are in Romania. Growing up among the people who help each other create a community that is naturally kind and willing to help. Romanians for me this is a community kind and willing to help.

What would happen if politicians would take care of their population amazing? This would be very strong. I think of a country, Romania, which is able to be on her feet, natural resources, climate, agriculture workers and people who could build this country.

Yes, Romania could be a huge WOW. Everything is there. Add the mountains, the Danube Delta, the great, wonderful traditions that were kept, the data that can teach the world what real sustainability. Yes, I hope that Romania will reach its true potential. I hope people will gather together and fight against corruption.

If the power of the Romanian village, community power that exist there, by tradition, could be transferred to create strong communities in urban settlements and to fight against corruption?

What is needed to cause the change? A strong leader to pave the way? Several local initiatives gathered together? Courage to stand up and say no, one by one, in every situation?

Considering the context, daily challenges that you encounter when you live in Romania, recent history are even more amazed at the hospitality of these people. If you look at how the Romanians are often greeted with suspicion when trying to build a better life abroad, yes, Romanian hospitality is a true sign of strength and beauty. A proof that no matter what trials strike them, their heart still beats for humanity. "